Casă cu prăvălie. Cod: DJ-II-m-B-08151. Descrierea și codul din Lista monumentelor istorice din județul Dolj înscrise în patrimonul cultural național al României trecute în dreptul casei de pe Calea Unirii de la numărul 60, nu lasă loc de prea multă imaginație. Poate doar datarea de sfârșit de secol XIX ne-ar putea evoca ceva din atmosfera anilor de La Belle Epoque. Dar cine a locuit în aceste case? Ce fel de prăvălii se găseau la parterul clădirii? Casa pare lipsită de identitate și de istorie totodată.

Casa cu prăvălie (sau cu prăvălii, mai exact) de la numărul 60 de astăzi de pe Calea Unirii se află dincolo de zona comercială a străzii, ce se termină undeva până în casele Vercescu și Rusănescu. Construcția îi aparținea pe la începutul anilor ’20 colonelului George Manolescu, membru al partidului conservator și prefect pentru scurt timp al județului Dolj (în 1926). George Manolescu era fiul lui Theodor, descendent dintr-o familie de boiernași din Cioflanu (Olt) și al Didinei, moartă timpuriu, în 1884. Cei doi se căsătoriseră în 1870. Nu știu dacă casa fusese ridicată de către unul din Manolești sau ei doar o cumpăraseră. Totuși, în 1910 casa aparținea acestei familii, fiind ipotecată către Alexandru Cernătescu, iar mai târziu, în 1916 și către banca Creditul Oltean.

Clădirea avea în acești ani, ca și acum dealtfel, intrarea principală printr-un gang, având deoparte și de alta, la stradă, prăvălii. Aripa din dreapta era formată din 4 camere la parter și 4 camere la etaj, în timp ce îi aripa stângă se găseau 7 camere la parte și 9 la etaj. În fundul curții se afla un grajd, magazii, un chioșc de fier și o fântână. Analizând imaginea casei luată din satelit se observă că la aripa dreaptă a mai fost adăugat ulterior un corp, lipit de clădire. Numărul mare de persoane pe care le găsim citate la judecătorie cu adresa la aceste case arată că numeroasele camere ale clădirii erau date cu chirie de către proprietar.

În prăvăliile de la stradă s-au aflat de-a lungul anilor sediile mai multor firme și societăți. Aici șe afla redacția ziarul cotidian Doljiul înainte de primul război și tot aici își va avea sediul societatea Cânepa prin anii ‘20, care comercializa saci și mușamale, dar și societatea Generala de Comerț. Credem că și prăvălia de piane pianine și alte instrumente muzicale ținută de Mico de Mayo prin 1884 se găsea tot în aceste case, ceea ce ar da și un indiciu despre vechimea acestora.

Aparținând patrimoniului cultural național, astăzi casele sunt aproape o ruină, degradându-se de la an la an. Plafonul de la unele balcoane a cedat, iar porțile de la intrarea în gang au dispărut în ultima vreme.

Vremurile “La Belle Epoque” sunt apuse.”

​

(după: https://craiovadeieri.wordpress.com/2017/05/21/casele-colonelului-george-manolescu/)