Casa Calețeanu (cunoscută mai degrabă sub numele de Cacalețeanu) a aparținut celui care a fost „comandir” al lui Tudor Vladimirescu (sec XIX) și care a păstrat mult timp la această adresă steagul revoluției.

La 17 mai 1882, în garnizoana Craiova se sărbătorea un eveniment istoric desăvârșit a steagului revoluției de la 1821, condusă de Tudor Vladimirescu. Steagul a fost înmânat autorităților militare și civile ale orașului Craiova de către urmașul lui Ion Cacalețeanu, fost căpitan în oștirea revoluționară de la 1821 și a cărui familie a păstrat cu sfințenie vreme de peste șase decenii valoroasa mărturie istorică.

În cuvântarea ținută cu prilejul donării steagului, maiorul Gheorghe Cacalețeanu, fost ofițer în garda națională, a spus, printer altele: „…steagul rămase în mâinile unui camarad de arme, căpitanul artileriei sale, răposatul maior Ion Cacalețeanu, părintele meu. Această eroică și pioasă moștenire am conservat-o cu religiozitatea iubirii de patrie, cu venerațiunea ce datorează fiul către cei ce l-au crescut …”.

În 1934, cu ocazia unui simpozion de arheologie și numismatică, desfășurat la Craiova, participanții au putut admira, în cadrul expoziției organizate, printre alte lucruri ca aparținuseră lui Ion și Gheorghe Cacalețeanu, ciucurele tricolor al steagului revoluției de la 1821, expus de către Constantin Cacalețeanu. Tot în anul 1934, Constantin Cacalețeanu a donat Muzeului militar din Craiova, acest ciucure, cu mențiunea scrisă că el aparține steagului Domnului Tudor Vladimirescu. Ciucurele rămas în familia sa, de la unchiul său Ion Cacalețeanu.

Cu mult timp înainte de 1934, ciucurele tricolor fusese văzut de Constantin V. Obedeanu în casele familiei Cacalețeanu din Craiova, strada Unirii, fapt consemnat în „Arhivele Olteniei” nr. 43-44, mai-iunie 1929, pag. 254: „La aproape două decenii de la evenimentele istorice din 1821, bătrânul căpitan de panduri Ion Cacalețeanu, presimțind că i se apropie sfârșitul și-a chemat fiul și i-a spus: <<Aici este îngropat steagul domnului Tudor Vladimirescu. Vremurile sunt grele și trebuie să-l ținem aici. Dacă voi muri, să nu-l scoți decât după ce se vor liniști lucrurile în țară.>>”

După moartea tatălui său, Gheorghe Cacalețeanu a făcut o nouă ascunzătoare steagului, în dorința de a-l conserva în mai bune condiții.

„... Am văzut ascunzătoarea din casă !... am văzut steagul. El este destul de mare, lucrat în mătase albastră, dar, fiind de timp rupt în mai multe bucățele, grație domnului general Cerchez (care recomandă domnului Cacalețeanu un bun maistru), steagul s-a aranjat destul de bine ...”