„Casa Vârvoreanu este una dintre clădirile incluse în lista monumentelor istorice a județului Dolj, fiind construită la sfârșitul secolului al XIX-lea. Astăzi în cadrul clădirii funcționează  Grădinița Otilia Cazimir”. (https://audiotravelguide.ro/casa-varvoreanu-craiova/)

”Gogu Vorvoreanu (1840-1911), cu mare moșie la Vârvor (Dolj), de unde și-a luat și numele, a fost unul din cei mai bogați oameni ai Craiovei. Decorat de Regele Carol I cu Ordinul Steaua României, în gradul de comandor, el a vut șapte copii, doi băieți: Costinel (Constantin, 10.12.1886, Craiova – 1974, Paris)și Goguleț (Gheorghe) și cinci fete: Floricica, căsătorită cu Puiu Pleșia, una din marile personalități ale Craiovei interbelice, Zoe, căsătorită cu Brătășanu, proprietarul fabricii cu același nume (fabric ace va devein la 1948, Uzinele Electroputere), Lizica, necăsătorită, Paulinetta, căsătorită cu juristul Dimitrie Prodan, mare proprietar (acesta a avut doi frați, unul general și altul scriitor, fost director al Teatrului Național din București) și Aurelia, căsătorită cu Călinescu, marele moșier de la Mihăița. (...)

Referitor la cei doi fii ai lui Gogu Vorvoreanu, Goguleț (Gheorghe), a fost căsătorit cu Aneta Mărăscu și n-a avut copii. A trăit mai mult retras la moșia sa din comuna Izbiceni (jud. Olt)”

 

(Rezeanu, Paul, Craiova. Amintirile orașului, Craiova, Editura Alma, 2006, p.107)

​

„Pe la 1860 au fost construite: Casa Nicolae Mihail (pe actuala stradă Simion Bărnuțiu, nr.10, în care a trăit toată viața Dini Mihail..), casa Generalului Lupu (pe Calea Unirii, în fața Casei lui Barbu Bălcescu. Mai târziu pe locul respectiv se va construi Casa Goguleț Vârvoreanu) (...).”

​

(Rezeanu, Paul, Craiova. Amintirile orașului, Craiova, Editura Alma, 2006, p.107)

 

„Construită la sfîrșitul secolului al XIX-lea, după planurile arhitectului Maimarolu, casa Vârvoreanu de pe Calea Unirii se înscrie în categoria locuințelor așezate cu o fațadă pe aliniament și cu curte laterală. Dimensiunile generoase ale curții sugerează existența unei grădini frumos amenajate, dispărută astăzi din cauza lipsei de atenție a utilizatorilor. Astăzi, aici funcționează o grădiniță pentru copii.

Planurile construcției confirmă teoria existenței saloanelor către stradă. Astfel, după un vestibul decorat de trepte de marmură rotunjite, se intră într-un salon central de distribuție. În partea stîngă există trei încăperi generoase, primele două dintre ele comunicînd prin intermediul unui glasswand. În față, la calcan, există o încăpere mică, fără geamuri, unde se afla probabil un spațiu de serviciu de gen garderobă sau oficiu. Totuși, comunicarea directă cu foyer-ul de intrare este intrigantă, în general obișnuindu-se ca acesta să comunice direct doar cu spații de reprezentare. Este posibil ca această încăpere să fi apărut în urma unor intervenții ulterioare, inițial făcînd, cel mai probabil, corp comun cu cel de-al treilea salon. Lipsa proiectului original nu permite însă, confirmarea acestei ipoteze.

Din holul central se face legătura, prin intermediul unui hol de distribuție, cu camerele de dormit. Retragerea față de limita de proprietate a peretelui nordic, permite amenajarea unuia dintre dormitoaredatorită facilitării posibilității de a străpunge goluri de ferestre. Dispoziția circulațiilor amintește de acea dispoziție în T a acestora, menționată de Cezara Mucenic în lucrarea sa Un veac de arhitectură civilă, secolul XIX, Editura Silex, București, 1997.

Partea din spate a parcelei este ocupată de corpul secundar al serviciilor unde se afla scara de acces la depozitele și spațiile tehnice ale subsolului, bucătăria și grupul sanitar.  În acest corp se accesa prin intermediul unei intrări secundare așezate în imediata apropiere a casei scării.

Din punct de vedere volumetric clădirea are o compoziție simetrică a fațadei dinspre curte, marcându-se axul accesului principal prin intermediul unui decroș tipic. Clădirea este reprezentativă pentru acuratețea stilului avînd elemente specifice pentru arhitectura boierească a secolului XIX. Locuința propriu-zisă are o înălțime generoasă, parterul fiind puternic accentuat. Alte accente volumetrice nu mai există. Corpul secundar, retras din planul fațadei dinspre curte, este mai scund evidențiindu-și astfel caracterul.

Arhitectura fațadelor este armonios întregită de detaliile ornamentale folosite. Ancadramentele ferestrelor sunt compuse din frontoane semicirculare sprijinite, fals, pe pilaștrii încastrați. Parapetul acestora este vibrat de balustrade din baluștrii. Frontoanele circulare au în cheia arcadei un element decorativ cu motive vegetale iar în zona de câmp se găsesc dantelării florale. Pe fațada dinspre stradă este sugerată dispoziția interioară a spațiilor prin prezența unei coloane încastrate în dreptul zidului separator aflat la interior.

Decroșul intrării principale este marcat prin monumentalitatea golului arcuit și prin prezența unui fronton cu rol de lucarnă. Pa lateralele accesului se află câte doi pilaștrii încastrați, a căror decorație augmentează monumentalitatea.

Caracteristică este cornișa lată și înaltă, susținută pe consolițe ornamentale. Un atic cu liniaturi simple, liniare se înalță numai în zona decroșului. Forma șarpantei urmărește și întregește volumetria ansamblului. De inspirație neo-barocă, șarpanta se înscrie în categoria celor cu pantă frântă, abruptă la plecare și lină către coamă. Învelitoarea de ardezie este străpunsă de lucarne ovoidale, de inspirație neo-barocă.

Tâmplăria originală exterioară care s-a păstrat, ilustrează atenția arhitectului pentru detalii, elementele sculpturale din lemn, fiind armonizate cu stucaturile și ancadramentele florale neoclasice.

S-au păstrat elementele din fier forjat, de protecție ale accesului principal, cele de la ferestrele de la demisol și ușile de la accesele secundare fiind înlocuite cu soluții inabile.

Corpul secundar este mai puțin decorat dar o anumită atenție acordată este demonstrată de existența unor ancadramente dreptunghiulare simple, a unor parapeți din baluștri de piatră și a cornișei accentuate de liniaturi simple. Chiar dacă nu se încadra funcțiunii de reprezentare această zonă a construcției era abordată ca parte integrantă a întregului.”

 

(Trif Andreea, Reședințe boierești craiovene https://www.academia.edu/10193290/Resedinte_boieresti_craiovene)