Passing by Nottara Theatre
Cristian's Art
Cumetrele
A abordat cu succes toate genurile literare, este romancier, traducător, scenarist, dar mai ales dramaturg.
Despre opera sa dramatică el obişnuieşte să spună: „Ştiu ce vreau să spun prin teatrul meu. Aş vrea să fac un adevărat teatru politic, dar ştiu că teatrul politic e plictisitor. Aşa că scriu fabule”.
A debutat în 1964 la Radio Canada cu piesa „Trenul” prezentată la un concurs pentru tinerii dramaturgi, concurs la care a câştigat premiul întâi. A imaginat un adevărat ciclu al „Cumetrelor”, ciclu care mai cuprinde piesele „Din bucăţi” (1970), „Trei plimbări” (1971), „A ta pentru totdeauna, Marie-Lou” (1971), „Mâine-dimineaţă Montrealul m-aşteaptă” (1972), „Hosanna” (1973), „Ducesa de Langeais” (1973), „Bonjour, bonjour” (1974), „Surpriză! Surpriză!” (1976), „Manon blestemata, Sandra binecuvântata” (1977), „Albertine în cinci timpi” (1984), „Ilustrate animate” (1990), „Asta-i lumea adevărată?” (1987).
A scris şi un ciclu de 12 schiţe autobiografice şi de prezentare a cinematografiilor franceze, americane şi canadiene din Québec și peste 70 de alte lucrări cuprinzând proză, teatru, traduceri.
Pe plan personal, Tremblay este gay declarat, militează pentru drepturile minorităţilor sexuale (LGBT), fiind foarte explicit în „A fost odată în Est” (1973), regizor André Brassard, şi în filmul „Cu inima deschisă” (1984).
Nu i-a plăcut niciodată comportamentul considerat „masculin”. Într-un interviu din 1987 pentru postul de radio CBS arăta că „are 45 de ani şi nu şi-a dorit să conducă maşina”. „Sunt un exemplar ciudat”, spunea el, „un homosexual căruia nu-i plac bărbaţii”.
Pe plan politic, după ce în tinereţe a militat pentru independenţa Québec-ului şi desprinderea de Canada, după ce partidul quebecoaz a câştigat alegerile, cam după 2006 şi-a mai nuanţat opiniile, limitându-se la abordarea termenului inventat de zona quebecoază „suveranitate deplină”. Dar mai ales s-a remarcat prin atitudinea intransigentă manifestată faţă de impunerea limbii engleze ca unică limbă de comunicare în Canada.
Tremblay a scris „Cumetrele” în perioada „revoluţiei tăcute” a anilor ’60, în care societatea canadiană era dominată de vorbitorii de engleză, iar femeia era doar figurantă în dramaturgia epocii. Introducerea femeii canadiene de limbă franceză şi din clasa muncitoare în mainstream-ul teatrului canadian era un act de contestare a establishment-ului bazat pe regulile sociale dictate de Biserica Catolică şi de majoritatea anglofonă. Câţiva ani nici n-a acceptat traducerea în engleză a piesei, aşa cum n-a acceptat niciodată bilingvismul preconizat de guvernul Canadei. Bilingvism pe care l-a catalogat ca „stupid”, subliniind că nu i se poate cere „unei gospodine din Vancouver să se exprime fluent în engleză şi franceză”.
Fotografii realizate cu telefonul mobil în timpul spectacolului desfășurat în sera zilei de joi 8 iulie 2021.
Sinopsis
Germaine Lauzon, gospodină din Montreal, câștigă un milion de timbre GoldStar fapt care i-ar permite să achiziționeze diverse obiecte prezentate în catalogul companiei. Pentru a lipi rapid ștampilele în caiete (și totodată pentru a-și împărtăși bucuria), Germaine organizează o „petrecere de lipire de timbre” în compania rudelor, a vecinilor și a prietenelor.
Deși totul debutează într-o euforie generală, atmosfera degenerează rapid: Germaine stârnește gelozia altor femei, care nu ezită să îi fure timbre și broșuri-colante. Relațiile de prietenie și amiciție sunt spulberate pas cu pas.
Totul degenerează la apariția lui Pierrette Guérin, sora lui Germaine care duce o viață de „blestemată” în cluburi și baruri.
Germaine ajunge să descopere furtul timbrelor și al broșurilor-colante și, părăsită, rămâne singură cu ceea ce a mai rămas din timbrele GoldStar.
Les Belles-sœurs (Cumetrele) este o comedie-dramă în două acte, scrisă în 1965 și prezentată pentru prima dată în lectură publică la 4 martie 1968 la Centre du Théâtre d'Aujourd'hui (Montreal). Piesa a fost pusă în scenă pentru prima dată pe 28 august 1968 la Théâtre du Rideau Vert din Montreal, în regia lui André Brassard.
Această operă dramatică este citată frecvent ca una dintre primele piese de teatru din Quebec care folosesc joual (o formă populară a francezei din Quebec).
În 1987, revista franceză Lire a introdus Les Belles-Sœurs, ca o piesă emblematică, în lista sa de 49 de piese care vor fi incluse în biblioteca ideală a teatrului de la origini până în zilele noastre.
Îndemn
Această pagină web reprezită o recomandare personală pentru a viziona acest spectacol. Unii i-au zis „Gaițele chebocoaze”, alții au vorbit despre alienare.
Pentru a înțelege contextul am ales din zecile de rânduri scrise doar ceea ce eu consider esența pentru a savura o comedie cu gust amar.
Șansa spectatorului a reprezentat-o „tradaptarea” regretatului Petre Bokor capabil să înțeleagă spiritul chebecoaz și să-l adapteze spiritului românesc.
Contextul, profund religios, al epocii în care a fost scrisă piesa s-a diluat în timp, fapt remarcat discret de cei care au pus în scenă piesa. De la serviciile religioase transmise la radio la biserici închise și părăsite, cu ușile și ferestrele „ferecate” cu scânduri nu este o distanță decât de o jumătate de secol.
15 personaje feminine, ulterior 12 sau chiar 11, fiecare cu dramele și trăirile lor interioare reprezintă o fotografie a condiției femeii din secolul trecut. Dacă bisericile au fost încet-încet părăsite, nu se poate spune, cu certitudine, același lucru despre evoluția percepției și abordării condiției femeii. Nu peste tot în lume dramele feminine prezente pe scenă și în viața de zi cu zi au fost estompate.
De fapt, pretextul lipirii de timbre pe cupoanele câștigătore reprezintă o evidențiere a nonevoluției raporturilor interumane și a percepției asupra femeii.
„Trupa” de la Nottara reușește în mod strălucit să valorifice puterea textului, să sensibilizeze, să intrige.
Sper că pledoaria mea să vă incite să vă doriți să vizionați spectacolul.
Eu îmi doresc să-l revăd după o perioadă de câteva luni.
Traducerea
și adaptarea
Petre Bokor
Regizor
Născut(ă): 24.05.1940 la Cluj (Cluj)
Decedat(ă): 26.04.2014 la Montreal (Canada).
Absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L.Caragiale" (promoţia 1970). Activitate teatrală în România - Braşov, Arad, Teatrul Nottara, Teatrul Naţional Bucureşti, Teatrul Naţional Cluj, Teatrul Naţional Timişoara, Târgu Mureş, Teatrul Bulandra, Teatrul Odeon - şi în străinătate. În 1978 emigrează în Canda. Revine în România după anul 2000 şi realizează numeroase spectacole de teatru.
De Teatrul Nottara l-a legat o prietenie îndelungată, un ataşament generos ce
l-a determinat adesea să revină. Aici, a realizat montări memorabile, precum: Scandal la operă! de Ken Ludwig, Ultimul Don Juan de Neil Simon, 39 de trepte după un film de Alfred Hitchcock – producţii care bucură şi în prezent publicul -, Blues de Arthur Miller (2008), Război şi pace adaptare după romanul lui Lev Tolstoi (2003), Miresele căpitanului de Larry Gelbart (2002) sau Operele complet prescuratate ale lui WLM ŞXPR de J. Borgeson, A. Long şi D. Singer (2001) – un spectacol care şi-a atras succesul, poate şi datorită aurei de fantezie pe care Petre Bokor a aprins-o în jurul celor trei actori apropiaţi sufletului său: Mircea Diaconu, Emil Hossu şi Constantin Cotimanis, Două femei celebre (“Conferinţă la nivel înalt”) de M. Donald şi R. David (1996).
„De o jumătate de veac, cumetrele colindă lumea. Au râs, au plâns, s-au bucurat şi au cântat, de la Montréal la Chicago, de la Tokio la Glascow, de la Buenos Aires la Edmonton, de la Paris la Santiago de Chile, din Australia în Zair, în franceză, în poloneză, în spaniolă, în idiş sau în portugheză. Am colindat şi eu cu ele prin câteva teatre. Au fost, pretutindeni, la fel de vituperante, la fel de înduioşătoare. Am descoperit Québec-ul datorită lor. Am înţeles din vorbele lor societatea care le-a alienat. Am învăţat de la ele că scena nu e numai o oglindă, ci şi o memorie colectivă. Sunt recunoscător forurilor canadiene care m-au ajutat să revin cu ele în portul meu de obârşie, în limba mea…”,
Petre Bokor
Fotografii realizate cu telefonul mobil în timpul spectacolului desfășurat în sera zilei de joi 8 iulie 2021.