Passing by Nottara Theatre
Cristian's Art
efecte colaterale
Alexandru Popa (n. 12 iulie 1977, București) este un scriitor, dramaturg și scenarist de film român.
Scenarii de film
Secretul fericirii - Lung metraj. Premiera oficială: 19 octombrie 2018. Regia: Vlad Zamfirescu. Roluri principale: Vlad Zamfirescu, Irina Velcescu, Theo Marton. Filmul a fost nominalizat la Premiile GOPO pentru „Cel mai bun scenariu” și „Cea mai bună actriță în rol principal”.
Marocco - Lung metraj, 2021, aflat in postproductie (proiect selectat in cadrul concursului CNC 2019, titlul provizoriu „Incredere”). Regia: Emanual Pârvu. Din distribuție fac parte: Șerban Pavlu, Crina Semciuc, Emilia Popescu, Tania Filip, Ana Indricău, Vlad Brumaru și Tudor Cucu.
Castelul Crăiței - Lung metraj, 2021, aflat in postproductie, (proiect selectat in cadrul concursului CNC 2019, titlul provizoriu „Refugiul”). Regia: Liviu Mărghidean. Din distribuție fac parte: Dragoș Olaru, Judith State, Florentina Țilea, Dan Bordeianu, Constantin Lupescu, Ionut Achivoaie, Viorel Păunescu and Mihaela Alexandru.
Străjerii Deltei - Lung metraj, 2021, aflat in postproductie (proiect selectat in cadrul concursului CNC 2018). Regia: Liviu Mărghidean
Început - Lung metraj, premiera oficială TIFF, 2020. (proiect finantat de CNC). Regia: Răzvan Săvescu. Roluri principale: Ioana Flora, Constantin Lupescu.
Seriale:
Videochat - ProTv, 2020 - Regia: Vlad Zamfirescu. Cu: Andi Vasluianu, Diana Roman, Marius Florea Vizante, Nadiana Sălăgean
Discutabil - online, 2020 - Regia. Vlad Zamfirescu. Cu: Marius Manole, Vlad Zamfirescu, Șerban Pavlu, Carmen Tănase, Nadiana Sălăgean, Medeea Marinescu. Serialul a fost selectat în Festivalul de film Cottbus.
Ai noștri - Pro TV, 2017 - Regia: Dragoș Buligă. Cu: Emilia Popescu, Constantin Pușcașu, Cristina Mihăilescu, Teodor Corban, Vlad Logigan, Gabriela Popescu.
Piese de teatru
Secretul fericirii - Piesa a fost montată la Godot Cafe Teatru în 2015. Regia: Vlad Zamfirescu. Cu: Vlad Zamfirescu, Irina Velcescu, Dan Bordeianu
Cine iubește plătește - Piesa a fost montată la Godot Cafe Teatru în 2015. Regia: Vlad Massaci. Cu: Mădălina Ciotea, Alexandru Ion, Vero Nica
Efecte colaterale - Piesa a fost montată la Teatrul „Nottara” în 2016. Regia: Vlad Zamfirescu. Cu: Gheorghe Ifrim/Șerban Gomoi, Vlad Zamfirescu, Alexandru Repan, Dan Bordeianu, Nadiana Sălăgean, Diana Roman, Ioana Calotă/ Laura Vasiliu
Gigel - Piesa a fost montată la Teatrul Bulandra în 2017. Regia: Vlad Zamfirescu. Un one-man show cu Gheorghe Ifrim.
All inclusive - Piesa a fost montată în regim independent în 2017. Regia: Vlad Zamfirescu. Cu: Medeea Marinescu, Marius Manole, Mirela Oprișor, Vlad Zamfirescu, Diana Roman.
Numitorul comun - Piesa a fost montată la Teatrul de Comedie în 2017. Regia: Vlad Zamfirescu. Cu: Marius Florea Vizante, Nadiana Sălăgean, Alexandru Ion.
Pe o pânză de paianjen - Piesa a fost montată în regim independent în 2019. Regia: Vlad Zamfirescu. Cu: Medeea Marinescu, Marius Manole / Andi Vasluianu, Mirela Oprișor, Vlad Zamfirescu, Diana Roman.
Constantin - Piesa a fost montată la Teatrul Național Târgu-Mureș în 2019. Regia: Tudor Lucanu
Totul se transformă - Piesa a fost montată în regim independent în 2021 - Regia: Vlad Zamfirescu. Cu: Maia Morgenstern, Carmen Tănase, Mircea Rusu, Vlad Zamfirescu.
(după: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Popa_(scriitor))
Fotografiile au fost realizate cu telefonul mobil în timpul spectacolului desfășurat în sera zilei de joi 3 martie 2022.
Sinopsis
Nuanţele realităţii de zi cu zi – cât câştigăm, ce pierdem?
Efecte colaterale este un text contemporan, semnat de dramaturgul şi scenaristul Alexandru Popa. Prezentată în premieră pe ţară la Nottara, piesa, care îmbină ca într-un puzzle mai multe drame de familie, analizează, cu mult umor şi atenţie la nuanţe, riscul de a-l pierde pe celalalt pe drumul propriei împliniri. Poveşti în poveşti se intersectează într-un oraş aglomerat, iar efectele colaterale ale întâlnirii unor oameni legaţi între ei prin fire sufleteşti nevăzute se amplifica gradual până când anulează distanţa dintre comic şi tragic. În scriitură, cotidianul devine senzaţional, iar versiunea scenică a lui Vlad Zamfirescu exploatează nuanţele realităţii de fiecare zi, fără măşti, artificii sau ipocrizii.
Mădălina Negrea
(text preluat după: https://ove.ro/efecte-colaterale-teatrul-nottara)
Personajele din Efecte... nu sunt metafore. Au, sper eu, toate trăsăturile umane esenţiale. Adică iubesc cât se poate, se ascund cât le merge, îi trădează pe cei de lângă ei, depăşesc limite care nu sunt ale lor, aruncă afară ce nu mai poate fi cărat înăuntru, regretă cu măsură şi încearcă să adapteze realitatea la propriile dorinţe. Pe scurt, îşi fac treaba, îşi văd de drum. Sigur că, uneori, preocupate cu adevărul lor intim, se întâmplă să dea peste cap alte adevăruri. Ale altora. Dar fără rea intenţie. Mai toate actiunile au şi efecte colaterale. Pur şi simplu, din cînd în cînd, apar şi consecinţe la care nu te aştepţi. Se întâmplă, nimeni nu e vinovat. Sau nu e sincer vinovat.
Alexandru Popa
Patru separări și o înmormântare
Rămânând fidel ideei persoanelor active, cărora week-endul le aparține pentru ieșiri în afara cetății, lecturi, introspecții, creații, am revenit, în ciuda intemperiilor vermurilor și oamenilor, la obiceiul meu de a merge joia la teatru.
Evident că am revenit la „prima dragoste” – Teatrul Nottara. Îmi pusesm în plan, de mai multă vreme ideea de a viziona „Efecte colaterale” și acest lucru s-a produs joi 3 martie 2022.
Producția „Efecte colaterale” este o continuare a colaborării a doi oameni de teatru și film Alexandru Popa și Vlad Zamfirescu pe care aș marca-o la capitolul „o nouă reușită”.
Așa cum v-am obișnuit în celelalte relatări teatrale incluse în acest website voi face o referire la filmografie. Meditând asupra subiectului și interpretării mi-a reamint de un film, lansat cu ceva vreme în urmă (1994) – „Four Weddings and a Funeral”. Piesa „Efecte colaterale” de Alexandru Popa este o privire în oglindă a peliculei. Aici nu avem de a face cu nunți ci ne confruntăm cu separări și/sau divorțuri toate marcate de dramele lor.
„Autorul total” – Manolis – Vlad Zamfirescu este cel care prin „contribuția personală” manifestată, prin tot felul de intrigi și „idei filosofice” (induse „auditoriului provincial”), o influență malefică rudelor, prietenilor și cunoscuților din târgușorul de provincie în care „aterizează” ca o mare vedetă din Capitală (mare scenarist creator de seriale și de filme de succes). „Îmbârligătorul șef” (ca să folosim un limbaj bulevardier) știe tot și are pretenția ca toți ceilalți să-l asculte ca pe un fel de „Nostradamus” de târgușor, adaug eu. Vlad Zamfirescu regizor și interpret al eroului central rușește să de viață acestui Manolis egocentric și duce la capăt intriga, precum o joacă de adolescenți, eternul adolescent din fiecare bărbat. De fapt, replica finală, „Filmul rămâne restul ... (victimile colaterale nu contează). O reușită fotogramă a machiavelismului contemporan.
Prima „victimă colaterală” colegul lui de studii secundare Alex - Șerban Gomoi – oficialitate locală este încurajat să continue realația extraconjugală prin reacții adolescentine în care „performanțele de tip Casanova” primau în fața colegilor: „Mamăăăăăă ai marcat o preoteasă! Știi cât de valoroasă era în clasamentul nostru (reproducere din memorie)”. Cuvintele respective rostite de „celebrul om de Capitală” au darul de a accentua prima ruptură familială a serii. Șerban Gomoi se integrează foarte bine în rolul soțului care se apropie de vârsta critică și i se „aprind călcîiele” după o „divă” născută mai târziu decât el. Foarte bine interpretează „vioara a doua” în relația cu Manolis.
A doua victimă colaterală, Oana – Luminița Erga, interpretează cu patos rolul femeii înșelate care de la „scosul ochilor partenerului” se resemnează cu o „supraveghere atentă” a căsniciei. Practic ea intră în scenă atunci când Alex o caută „în oraș” la un local unde ieșise cu fetele iar el simulând o criză de gelozie (nefinalizată/nedovedită) cautând în fond să-și ascundă propriul adulter. Oana sfârșește prin a-l părăsi pentru a nu fi o „povară” în calea fericirii lui.
A treia victimă colaterală este Alex - Dan Bordeianu preot de parohie de provincie. Pentru mine Dan Bordeianu a strălucit în rolul complex pe care l-a avut de interpretat. Preotul este o autoritate recunoscută la nivel de comunitate. Faptul că preoteasa îl înșeală reprezintă o mare încercare sufletescă și morală în circumstanțele unor contrângeri cutumiare de castă. Cu toate eforturile făcute de el, în fața evidențelor de rupere a căsniciei, încercă o refulare. Băbatul din el încercă să-și canalizeze sentimentele și trăirile către o altă persoană – Maria. Maia sora lui Manolis „marele a toate știutor din Capitală”. La prânzul care trebuia să constituie simbolul pețirii Mariei, „îmbârligătorul șef” va avea un cuvânt decisiv. Apelul la conștiiță pe care îl face preotolui (profesia lui de preot este un job sau o vocație) îl determină pe acesta să aleagă, după evenimentele ulterioare, calea călugăriei și a abstinenței.
A patra victimă colaterală și poate cea mai importană pentru Manolis este Maria – Nadina Sălăgean. O soră care și-a dedicat viața familiei din care provenea a avut grijă de fratele mai mic - Manolis și ulterior de tatăl familiei – Kostas rămas mult timp văduv după decesul soției la nașterea lui Manolis. Nadina Sălăgean interpretează cu multă sensibilitate rolul Mariei reușind să ne dezvăluie trăirile unui personaj sesibil și plin de frustare. Lovitura dată de propriul ei frate o conduce la gestul suprem al sinuciderii.
A cincea victimă colaterală – Vera – Diana Roman – este o fâșneață, exponentă de frunte a exemplelor pe care spectatorul le întâlnește zilnic în mass-media. Pentru a-și atinge obiectivele pe care și le propune nu se dă în lături în a-și folosi farmecele și chiar în a face apel la sex. Fără a avea nicio prejudecată divorțeză de preot și se căsătorește cu Alex – oficialitatea locală. Diana Roman interpretează într-o manieră dezinvoltă rolul reușind să cucerească publicul și prin prezența scenică.
A șasea victimă Diana – interpretată cu multă sensibilitate de Laura Vasiliu, este chiar soția lui Manolis – „Îmbârligătorul șef”. Este o soție model. Fidelă la extrem soțului, face eforturi supraomenești să-i tempereze ieșirile egocentrice, aproape în fiecare zi, minut de minut. În momentul în care se acesta interpune fericirii propriei surori, nu mai poate suporta personajul căruia i-a dedicat întreaga sa dragoste și îl părăsește.
Am lăsat la final cea de a șaptea victimă colaterală – Kostas – Alexandru Repan – tatăl Mariei și al lui Manolis. SENIORUL ne dă o lecție totală! Interpretează cu atâta naturalețe, rolul tatălui. Ce care deși ajuns la vârsta senectuții ne dă dovadă de o vigoare și o tinerețe rar întâlnită. Este părintele care știe să disimuleze dragostea față de „fiul risipitor” (o replică genială: „să nu-l mai văd ca să-l pot iubi”) deși știe că el însuși este perdantul. O privește cu duioșie, responsabilitate și resemnare pe Maria, sperând. Ca părinte plec îmbogățit sufletește după apariția pe scenă a MAESTRULUI Alexandru Repan.
Spectacolul are momente speciale, are de toate cum se spune dar, la final spectatorul care nu a plecat cu inima și sufletul încărcate de dramele petrecute în viețile personajeor și a rămas doar cu scenele „de râs” sau cele „suculente” ar fi mai bine să caute alte reprezentații.
Vlad Zamfirescu (n. Târgu-Mureș, Mureș, 01.03.1974) este un actor si regizor de teatru si film.
A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale din București, clasa Ion Cojar.
Din 1998, e angajat al teatrului si din 2020 director teatrului Lucia Sturza Bulandra din București dar colaborează cu Teatrul Act și cu Teatrul Nottara din București, cu Teatrul Național din Cluj Napoca și cu Teatrul George Ciprian din Buzău. Din 2005, e președintele companiei culturale Catharsis.
În 2004, a primit premiul special al juriului Festivalului de Teatru Contemporan de la Brașov pentru rolul John din piesa "Bash. O trilogie contemporană" a lui Neil LaBute și, un an mai târziu, UNITER-ul i-a acordat premiul de debut pentru rolul Frederick din "Pelicanul" lui August Strindberg.
În 2008, a jucat un rol secundar în filmul Restul e tăcere, film care a câștigat multiple premii Gopo în 2009, și a fost propunerea României pentru Oscar în acel an.
A regizat filmul Secretul fericirii, pe un scenariu de Alexandru Popa, care a avut premiera în anul 2018 la TIFF și a rulat în cinematografe în acel an.
Încă din 1992 debuta la televiziune cu filmul Milionar…la minut, in 1993 juca in filmul Duminica in concediu, scris si regizat de Nae Caramfil. Au urmat productiile cinematografice Stare de fapt, Aleodor Imparat, Orient Expres, Italiencele, Je vous trouve très beau, Restul e tacere.
Din 1998, e angajat al teatrului Lucia Sturza Bulandra din București dar colaborează cu teatrul Act și Nottara din București, cu Teatrul Național din Cluj Napoca și cu teatrul George Ciprian din Buzău. Din 2005, e președintele companiei culturale Catharsis. În 2004, a primit premiul special al juriului Festivalului de Teatru Contemporan de la Brașov pentru rolul John din piesa "Bash. O trilogie contemporană" a lui Neil LaBute și, un an mai târziu, UNITER-ul i-a acordat premiul de debut pentru rolul Frederick din "Pelicanul" lui August Strindberg. Pe lângă aceste titluri, Vlad a mai putut fi văzut pe scenă în piese precum "Șase personaje în căutarea unui autor", de Luigi Pirandello, "D-ale Carnavalului", "O scrisoare pierdută" și "O noapte furtunoasă" de I.L. Caragiale, "Regele Lear" și "Hamlet" de W. Shakespeare, "Forma lucrurilor" și "Niște fete" de același Neil LaBute sau "American Buffalo" de David Mamet. Pe micul ecran, Vald Zamfirescu a apărut, printre altele, în filmul "Lumina", în regia lui Gheorghe Preda. La cinema, pe lângă "Restul e tăcere", în regia lui Nae Caranfil, unde scurta sa apariție în rolul Nutzu Ferfide a reușit să fure filmul, Vlad a putut fi văzut în "Stare de fapt", în regia lui Stere Gulea, "Italiencele", în regia lui Napoleon Helmis și "Orient Expres", în regia lui Sergiu Nicolaescu.
În august 2020 a fost numit manager al Teatrului Bulandra.
La Teatrul ACT din capitală a jucat in XXL (Fat Pig), American Buffalo, Dumnezeul de a doua zi, Oraşul, The Shape of things, Bash. O trilogie contemporana. A jucat și în Pelicanul, de Strinberg la Teatrul Levant, si a primit premiul pentru debut al UNITER, pentru interpretarea rolului Frederik.
(după: https://ro.wikipedia.org/wiki/Vlad_Zamfirescu
